Parfumurile spun povesti
media: 5.00 din 4 voturi
| media: 5.00 din 4 voturi |
Cred că am o problemă când vine vorba de parfumuri.
Nu numai că îmi plac foarte mult...dar nu mă pot abţine să nu mă dau cu tonele.
Sunt o Didi a parfumurilor.
Vă rog să mă scuzaţi dacă trec vreodată pe lângă voi şi vă derutez din cauza exceselor de arome, simţul meu olfactiv chiar a fost grav afectat în toţi aceşti ani de dependenţă de parfumuri dulci.

Când eram copil eram convinsă că o să inventez un super parfum. Amestecam în "formele" pentru nisip diverse petale de flori, coji de portocale şi mandarine, pliculeţe cu scorţişoară şi zahăr vanilat şterpelite de la bucătărie, sticluţe cu esenţă de vanilie şi orice mă mai gândeam eu că ar putea contribui la aroma perfectă. Pisam toate lucrurile astea cu "pisătorul" pentru usturoi, adăugam spirt şi apoi puneam compusul la soare- chipurile să se gătească. Evident că nu-mi ieşea nimic niciodată şi toate "produsele" mele ajungeau pe pielea de plastic a păpuşilor.
Pasiunea mea a început cu Givenchy Amarige d'amour, parfum care a rămas până în ziua de astăzi preferatul meu. Nu pot să trăiesc fără el. Am avut perioade în care am încercat să ne despărţim dar de fiecare dată mi-a lipsit enorm. Nu ştiu ce mă făceam dacă nu inventa cineva mirosul ăsta...
După ce am devenit dependentă de Givenchy am făcut cunoştiinţă cu nişte spray-uleţe de la yves rocher şi am rămas atârnată şi de astea. Întâi de cel cu vanilie prin clasa a X-a şi mai apoi în clasa a XII-a de cel cu cocos.
Momentan mă dau cu toate 3. În acelaşi timp!
De fiecare dată când vreau să mă binedispun mă îmbib în arome de vanilie, scorţişoară, mandarine, cocos şi ciocolată.
E foarte ciudat. Parfumurile sunt încărcate de amintiri. Când mă dau cu spray-ul cu cocos am aproape fluturaşi în burtă şi rememorez pe ffw primele strângeri de mână, primele glume, primul sărut. Amarige-ul mă binedispune
pentru că l-am făcut să fie al meu. Nu-l asociez cu o perioadă, îl asociez cu mine. Mă completează.
Dolce&Gabanna roşu îmi inspiră sex cu o femeie mai în vârstă.
Dolce&Gabanna blue mă duce cu gândul la o tipă înţepată, cu buze subţiri şi voce ascuţită.
Givenchy Very Irresistible- e drăguţ dar îi lipseşte ceva.
Amour Amour de la Cacharel- sexy fără să îţi bage "degetele" în ochi
Chanel no. 5 mă duce cu gândul la educatoarele de la grădiniţă pe care le uram pentru că mă puneau să dorm "după masă". Nu ştiu dacă foloseau acest parfum dar ştiu că se plimbau printre paturi şi pentru că îmi ţineam ochii strâns închişi ca să nu mă certe că nu am adormit, le recunoşteam după dâra de parfum pe care o lăsau când treceau pe lângă patul meu. Îl mai asociez şi cu o profesoară de matematică pe care n-am iubit-o deloc.
Parfumurile pentru bărbaţi au acelaşi efect asupra mea.
Mirosul de Bulgari Blue pur şi simplu mă atrage şi mă întristează în acelaşi timp- habar n-am de ce
Dacă mă gândesc la Hugo Boss mă gândesc la un puşti arătos şi caraghios care s-a dat cu parfumul fratelui mai mare.
Dacă mă gândesc la Armani Aqua di Gio îmi închipui un tip trecut de 25 de ani într-o cămaşă albă foarte urâ
tă.
Fahrenheit- un tip alunecos dar interesant
Manifest aproape aceeaşi doză de nebunie când vine vorba de geluri de duş, loţiuni de corp şi unt de corp.
Nu mă încred în ce-mi transmite mie creieraşul vis a vis de parfumurile celor din jur, mi-e clar că sunt nişte ancore ciudate pe care le-am aruncat eu în diverse stări şi miresme, dar tot nu mă pot abţine să nu inventez poveşti pentru fiecare aromă cu care mă întâlnesc.
În timp ce scriam mi s-a făcut efectiv poftă de Givenchy!! Cred că sunt dependentă.
Surse foto: www.yvesrocherusa.com, www.ukperfumes.com
Tag-uri Technorati: parfumuri, givenchy, yves rocher, povesti






Un abdomen de vis, accesorizat cu un plasture roz iti promite ca in doua saptamani...o sa-ti daruiasca cineva luna si stelele.









