Astăzi aş fi vrut să fiu la Stuffstock în Vamă dar finanţele s-au împotrivit şi am decis să mă bucur de Guano Apes în Bucureşti. Sandra m-a fascinat încă de când eram în generală(adica de pe vremea Proud like a god) aşa că mă aştept ca diseară în Parcul Izvor să fie nebunie. Mi-aş fi dorit totuşi să mai sar de câteva ori în mare înainte de venirea toamnei...poate săptămâna viitoare când se va goli aproape de tot.

În mod bizar (faţă de alţi ani), în Vamă sfârşitul de sezon se simţea ameninţător încă de săptămâna trecută. Grupul de oameni dansatori de la Stuff se înjumătăţise(şi nu, nu era de la playlist-ul neschimbat de ani buni), emochiţii cu cheta fugiseră înapoi la casele lor să-şi linieze caietele şi să măture frunzele uscate, fetele cu promoţii la ţigări se împuţinaseră îngrijorător astfel că ţi-era din ce în ce mai greu să cumperi 2 pachete la preţ de 1, băieţii veseli care mâncau de pe mesele de la Roata dispăruseră pentru că autoservirea era din ce în ce mai goală şi resturile tot mai puţine, patronii de terase strigau după tine pe stradă îmbiindu-te cu aceleaşi preţuri prea mari de cu două luni în urmă, noaptea nu mai vedeai gagici cu picioare bronzate ci nişte mogâldeţe în blugi şi polare dârdâind apăsat şi stingându-şi frigul cu Unirea, doar-doar le-o veni cheful de dansat şi s-or încinge. Marea parcă se curăţase dinadins de algele şi spumele albe scârboase care au cam populat-o toată vara. Valurile erau din ce în ce mai mari şi mai bune de joacă, banii tot mai puţini, focurile de pe plajă silfide, căţeluşii simpatici din iulie transformaţi în ditamai dulăii, stelele căzătoare invizibile.